Cu greu am reuşit să împletesc câteva cuvinte după ce am citit cele zece liste cu nume de preoţi şi diaconi care au mărturisit pe Hristos în vremea regimului torţionar comunist. Chinurile aplicate fraţilor noştri erau lăsate la imaginaţia bolnavă a unor oameni, ce nu mai pot fi numiţi aşa.
Când răbdarea lor era epuizată, credinţa le sădea alta, iar nădejdea spre cele dumnezeieşti era ca un balsam peste rănile suferite. Se adunau în linişte ca nişte copii cuminţi şi slujeau Sfânta Liturghie, chiar dacă ştiau că vor fi “ reeducaţi ”. Dragostea către dulcele Iisus învinsese frica impusă de regimul totalitar.
Postul lor era de fapt o înfometare a autorităţilor dusă la extrem pentru exterminare, erau simple umbre de până în patruzeci de kilograme, ca nişte lumânări svelte ce purtau în inimile lor căldura, lumina şi strălucirea credinţei strămoşeşti.
Nevoinţa lor era munca la normă supraomenească pe timpul zilei, făcută în lacrimile biciului din spate, a înjurăturilor şi a strigătului de îndemn spre tortură, iar noaptea erau chemaţi ca niştei miei pentru a fi bătuţi până la epuizare.
Cine va putea găsi vreodată cuvintele pentru a descrie cum erau aceste suflete în acele momente? Sau cine va putea scrie despre puterea rugăciunii prin care aceşti adevăraţi mărturisitori Îl chemau în ajutor pe Dumnezeu, pe Preacurata Sa Maică sau pe sfinţi. Ştiu doar că atunci când nu mai puteau rosti nimic prin glas, doar inima le mai rămânea ca o candelă ascunsă ce nu înceta să se roage, să cheme, să ceară, să mărturisească.
Dacă nu mureau în chinuri şi comuniştii considerau că şi-au ispăşit pedeapsa, chiar dacă de cele mai multe ori nu erau condamnaţi sau judecaţi, erau trimişi la altă muncă de corectare a carenţelor anti, prin stabilirea domiciliului forţat în gulagul românesc numit Bărăgan, care în judeţele Ialomiţa şi Călăraşi se evidenţia prin unsprezece “ comune noi înfiinţate “ : Răchitoasa peste 600 de familii care aveau 2.100 membri, Lăţeşti avea 616 familii cu 1.740 membri, Valea Viitor - 644 de familii cu 2.114 membri, Salcâmi – 686 familii cu 1.999 de membri, Movila Gâldăului – 429 de familii cu 1.400 membri, Olaru – 780 de familii cu 1.994 membri, Pelicanu – 400 de familii cu 1.440 membri, Dropia – 419 familii, cu 1.304 membri, Viişoara– 709 familii cu 2.124 membri , Dâlga – 555 familii cu 2.004 membri şi Fundata – 449 familii cu 1.380 de persoane. În total 6.287 familii deportate cu 19.599 români destinaţi reeducării prin muncă silnică.
Redau mai jos lista preoţilor ( Ialomiţa şi Călăraşi ) care s-au născut, au păstorit şi au trecut prin Bărăgan:
Preotul Gheorghe Airiniţoaiei, paroh în localitatea Teioasa, Botoşani, a fost arestat în iulie 1952 şi închis la Suceava. Eliberat din închisoare în 1954, este trimis cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan.
Preotul Marin Alecu, născut la 6 mai 1910 în localitatea Independenţa, Călăraşi, era paroh
în comuna Alexandru Odobescu când a fost arestat în 1952, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" şi condamnat la doi ani de închisoare. A fost închis la Slobozia, Călăraşi, Oneşti, Borzeşti, Poarta Albă,Galeş şi la Canal.
Părintele Zamfir Alecu, născut în localitatea Independenţa, judeţul Călăraşi, preot în Ciocăneşti-
Mărgineni, a fost condamnat în 1952 la trei ani de închisoare, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", pedeapsă pe care a executat-o la Slobozia, Călăraşi şi la Canal.
Preotul Alexandru T. Alexandrescu, născut la 15 octombrie 1894, în comuna Bucu, Ialomiţa,
paroh în localitatea Călăraşi, a fost arestat prima oară în perioada 16. 08. 1952 - 14. 08. 1953. în
1959 este din nou arestat, prin sentinţa nr. 79417/08. 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, la 16
ani de temniţă grea şi opt ani degradare civică, pentru "uneltire contra ordinii sociale". A fost
eliberat în 1964.
Preotul Ion D. Alexandrescu, născut la 12 septembrie 1887, în localitatea Chiajna, Chitila,
paroh în Raşi, Lehliu, a fost condamnat pentru instigare publică de Tribunalul Militar Constanţa, prin sentinţa nr. 137/26. 02. 1951, la doi ani de închisoare.
Preotul Cezar Gh. Andronic, născut la 20 iulie 1902 în comuna Călugăreni, judeţul Neamţ,
paroh în Galu şi Vânători, judeţul Neamţ, apoi în Piatra Neamţ, a fost arestat în 1948 şi condamnat prin sentinţa nr. 353/ 22. 3. 1949 a Tribunalului Militar Iaşi la 12 ani de muncă silnică şi zece ani degradare civică. A fost eliberat în 1955 de la Aiud, dar i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în comuna Răchitoasa Feteşti, judeţul Ialomiţa, până în aprilie 1956. Din 1957 până când s-a pensionat, în 1975, a fost paroh la Valea Viei, judeţul Neamţ.
Preotul Dimitrie Bejan, născut la 26 octombrie 1909 la Hârlău, hirotonit în 1938, după absolvirea Facultăţii de Teologie din laşi, a fost prizonier în Rusia timp de şapte ani, unde a ajuns ca preot militar, la vârsta de numai 32 de ani. Condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la şapte ani de închisoare, prin sentinţa nr. 77/1950, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", a fost deţinut la Jilava, Aiud şi Canal în perioada 1949 - 1956, după care i s-a stablit domiciliu obligatoriu în Bărăgan la Răchitoasa (1956 - 1958).
În 1959 este din nou condamnat pentru uneltire, prin sentinţa 349/ 1959 a Tribunalului Militar
Constanţa. Eliberat în 1964, a fost încadrat ca preot la parohia Ghindăoani, lângă Tg. Neamţ.În 1970, datorită afluenţei tot mai mari de credincioşi ce îl căutau peste tot, a fost judecat şi trimis cu domiciliu obligatoriu la casa părintească din Hârlău, unde a fost obligat să rămână până în decembrie ’89.
A murit la 21 septembrie 1995.
Preotul Valeriu Beleuţă din Poiana Mărului, Braşov, a fost arestat între anii 1948 - 1949 şi
1951 - 1952. Până în 1955 a avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan.
Preotul Anatolie I. Brumă din Bucureşti, fost preot militar pe frontul din Rusia, paroh în
localitatea Alexandru Odobescu, judeţul Ialomiţa, a fost deţinut între 1958 şi 1964 la Jilava, Salcia, Stoieneşti, Gherla. După eliberare, a funcţionat ca preot în Grosu-Siliştea, lângă Alexandria şi în Vorâncău.
Preotul Gheorghe Bucur din satul Curcani, judeţul Călăraşi, a fost maltratat de comunişti; a murit în 1951.
Părintele Gheorghe Cârstoiu din Sălătruc, născut la Jiblea în 1911, a fost primul dintre cei şapte
copii ai pădurarului cu acelaşi nume şi ai Mariei. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti în vremea când decan era Irineu Mihălcescu.
Absolventul Gheorghe Cârstoiu s-a căsătorit cu Elena Mănescu şi au avut patru copii. A fost
hirotonit de episcopul Nicolae Duma pe seama parohiei Şerbăneşti - Păţeşti, unde a funcţionat între anii 1934 - 1940, când s-a transferat la Sălătruc. Pentru că a dat unor drumeţi flămânzi o bucată de pâine, a fost arestat în 1949. Acuzaţia: "uneltire împotriva ordinii sociale". A fost anchetat la Râmnicu-Vâlcea, Piteşti şi Craiova şi bătut bestial. În 1951 l-au lăsat acasă, dar anul următor l-au arestat din nou.
Condamnat la muncă silnică, a fost trimis la Canal, apoi transferat la Oneşti - Borzeşti, pe şantierul hidrocentralei.
In 1954 i s-a fixat domiciliu obligatoriu la Dâlga, în Bărăgan, iar în 1958 a fost trimis din nou
în lagăr la Periprava.
Preotul Andrei Constantinescu, născut la 26 noiembrie 1907 în localitatea Dridu, Ialomiţa, paroh la Dragalina, Călăraşi, a fost condamnat prin sentinţa nr. 630/ 16. 07. 1958 a Tribunalului Militar Bucureşti la zece ani de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale".
Preotul Nicolae Crăcea, născut la 28 iunie 1914 în localitatea Băneasa, Teleorman, a fost
arestat prima oară în 1941 şi condamnat la cinci ani de muncă silnică, pentru "manifestări interzise".
Între 1941 - 1947 s-a aflat în exil, dar s-a întors în ţară şi la 14 mai 1948 a fost arestat.
Eliberat în 1953 şi hirotonit preot în 1955, a fost din nou arestat în 1959 şi condamnat la 16 ani
de închisoare, prin sentinţa 60/25. 04. 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti, pedeapsă redusă, în urma recursului, la cinci ani de muncă silnică şi trei ani degradare civică. A fost închis la Jilava, Ocnele Mari şi Văcăreşti. Eliberai de la Aiud la 20 august 1964, a slujit în parohia Ciocăneşti, Călăraşi, de unde s-a transferat la Stoieneşti, Prahova.
Preotul Alexandru Dandeş din Basarabia a avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în satul Olaru, în 1958.
Preotul Ioan Datculescu, născut la 28 iulie 1909 în Blejeşti, Ilfov, paroh în Plătăreşti, Călăraşi, a
fost arestat de două ori; prima dată în perioada iulie 1952 - aprilie 1954, a doua oară în 1958, când a fost condamnat la 15 ani de detenţie grea, prin sentinţa nr. 35/26. 02. 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, pentru activitate contrarevoluţionară.
Arhimandritul Ştefan Dima, născut la 20 septembrie 1907 în comuna Petana Slivna, Galaţi,
paroh în Călăraşi, a fost condamnat prin sentinţa 2597/1950 la cinci ani de temniţă grea, iar în
1957, din nou arestat şi condamnat la patru ani de închisoare. Între 1962 - 1964 a avut domiciliu
obligatoriu la Perieţii Noi în Bărăgan.
Preotul Nicolae Dobrescu, născut la 26 octombrie 1905 în Lupşa, Ialomiţa, a fost condamnat
prin sentinţa nr. 9/7. 10. 1950 a Tribunalului Militar Constanţa la şapte ani de închisoare, pentru
"complicitate la uneltire împotriva ordinii sociale". între 1949-1960 s-a aflat la Aiud. A decedat în 1980 la Timişoara.
Preotul Alexandru Dorobanţu a văzut lumina zilei la 10 aprilie 1916. în satul Petnic din judeţul
Caraş-Severin. în anul 1942 a absolvit Academia Teologică din Caransebeş, a fost hirotonit şi numit preot paroh de către regretatul episcop Veniamin Nistor, în comuna Topleţ, urnlând astfel tatălui său care în acel an s-a pensionat.
În 1948 a fost ridicat de către un agent de Securitate şi dus la Penitenciarul Lugoj. A fost
judecat şi condamnat la opt luni de închisoare pentru "uneltire contra ordinii sociale", de către
Tribunalul Militar Timişoara. După 11 luni a fost eliberat din închisoare, dar ţinut încă doi ani cu
domociliu obligatoriu, la început acasă, apoi dus cu soţia şi copilul, care era elev, într-o comună lângă Călăraşi.
După cinci ani li s-a îngăduit să se întoarcă acasă, la Topleţ, unde a funcţionat din nou ca preot
până în 1982, când s-a pensionat la cerere.
A fost închis împreună cu preotul Coriolan Buracu şi cu părintele Pavel Ciucur.
Preotul Stelian Drăghicescu, născut la 22 iulie 1906 în Cotilia, Ilfov, paroh la Rovine, Ialomiţa,
a fost închis în perioada 13 august 1959 - 5 august 1960.
Preotul Dumitru Drăguş născut la 27 martie 1903 în Cudalbi, Galaţi, paroh la Luncaviţa, Galaţi,
a fost închis în perioada august 1952 - iulie 1954, după care a avut domiciliu obligatoriu până în 1960 în localităţile Movila Gâldăului, Ialomiţa şi Răchitoasa.
Preotul Cristache Dumitrescu din Nistoreşli, Prahova, s-a născut la 1 ianuarie 1914 în
localitatea Fierbinţi, Ialomiţa. Arestat în 1948 timp de două luni, a fost din nou arestat în octombrie 1961 şi condamnat prin sentinţa 260/8. 09. 1962 la un an de închisoare, pentru "uneltire împotriva ordini sociale". A trecut pe la Văcăreşti. Jilava şi Ploieşti.
Preotul Gheorghe N. Dumitrescu, născut la 30 ianuarie 1896 la Chiojdeni, Vrancea, paroh la
Borduşani, Ialomiţa, a fost arestat în perioada august 1952 - aprilie 1954.
Preotul Aurel Fleşariu (Flescher) din Criţ, Braşov, născut la 3 martie 1914 în Saschiz, Timiş, a
fost arestat în 1950 şi reţinut timp de patru ani fără a fi judecat. A lucrat în Colonia Viişoara.
Preotul Paul Florea, născut la 26 iunie 1909 în Poiana Teiului, Neamţ, paroh la Trifăneşti
în Basarabia, în Bucureşti şi la Negrenii de Sus, Teleorman, a fost arestat în 1953 şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" la 25 de ani de temniţă grea.
Eliberat de la Gherla în 1963, a avut timp de trei ani domiciliu obligatoriu în comuna Lăţeşti, Ialomiţa.
Preotul Ioan Gheorghe, născut la 9 decembrie 1911 în Călăraşi, paroh în localitatea Vasile
Roaită ( azi Movila), Ialomiţa, a fost arestat prima oară în perioada decembrie 1952 - iulie 1955, iar în 1959 arestat din nou şi condamnat prin sentinţa 794/7. 08. 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, la zece ani de muncă silnică, în 1960 a fost eliberat.
Preot în Oltina, Călăraşi, Vasile Gheorghe a fost închis în 1949 la Gherla, Aiud şi la Canal,
pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Preotul Constantin Hâncu s-a născut în Verejeni, Orhei, la 21 mai 1912. în 1959 era paroh în
comuna Progresu, Călăraşi, când a fost arestat şi condamnat pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", prin sentinţa 166/8. 09. 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, la 12 ani detenţie grea.
Preotul Leonida Iliescu, născut la 20 aprilie 1899 în comuna Cornurile, judeţul Prahova,
paroh la Petreşti, Ialomiţa, a fost arestat în perioada iulie 1952 - iunie 1954. Arestat din nou în 1958, a fost eliberat după patru ani, în 1962.
Preotul Alexandru Ionescu din Feteşti, Ialomiţa, fost secretar al Mitropoliei din Craiova, era
închis, în 1959, la Botoşani.
Preotul Mihail Iordănescu, născut la 5 noiembrie 1904 la Ciocăneşti, Ialomiţa, paroh la Smârdan, Ialomiţa, a fost condamnat prin sentinţa 38/7. 01. 1952 a Tribunalului Ialomiţa la patru luni de închisoare pentru sabotaj.
Preotul Andrei Iorga (Iorgu), din Borduşani, Ialomiţa, a fost închis în 1949, pentru "uneltire
împotriva ordinii sociale."
Preotul Nicolae Levu, născut la 25 martie 1905 în localitatea Gopeş din Macedonia, paroh în
Paicu, Călăraşi şi Pietrele, Ilfov, şi în Nucşoara, Prahova, a fost condamnat prin sentinţa 863/12. 07. 1949 a Tribunalului Militar Bucureşti şi deţinut la Jilava între 1948 şi 1950. Arestat din nou şi condamnat la zece ani de închisoare, prin sentinţa 731/3. 08. 1958 a aceluiaşi tribunal, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", a fost închis la Aiud, apoi la Canal până în 1964. A decedat la Bucureşti în 28 februarie 1986.
Preotul Ioan Lungcanu, născut la 24 iunie 1908 în Bascov, Argeş, paroh în Pietrele, Ilfov, a
fost arestat în mai 1948 şi condamnat pentru activitate contra clasei muncitoare la opt ani de
temniţă grea, prin sentinţa 197/7. 03. 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, pedeapsă prelungită în 1956 cu încă un an, la care s-a mai adăugat un an de domiciliu obligatoriu în Bărăgan şi încă patru de închisoare.
Preotul Florea Marinescu din Colelia, Ialomiţa, a fost deţinut politic.
Preotul Aurel Mihailovici din Sasca Română, judeţul Caraş-Severin s-a născut la 21 mai 1908, în localitatea în care mai târziu a devenit paroh. A fost arestat de două ori, în 1952 şi în 1959, fiind acuzat de "uneltire împotriva ordinii sociale". A fost condamnat prin sentinţa nr. 75/1962 a Tribunalului Militar Timişoara ia nouă ani de închisoare. După prima arestare a fost deportat în Bărăgan.
Eliberat din închisoare, a revenit în parohia Sasca Română, unde a funcţionat de la 1 octombrie
1964 până la 1 decembrie 1977, când s-a pensionat. A mai trăit până la 4 septembrie 1980.
Preotul Vasile Mihăescu, născut la 4 iunie 1906 în localitatea Târgu Fierbinţi, Ialomiţa, paroh la
biserica din comuna Jilava, între 1930 -1941, a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică şi zece ani degradare civică pentru "crimă contra umanităţii", prin sentinţa 2602/11. 06. 1952 a Curţii Bucureşti, Secţia III Penală. A fost eliberat în 1964.
Preotul Grigore Neagu, născut la 12 martie 1906 în Ulmu, Călăraşi, hirotonit preot pentru comuna natală în 1930, a fost arestat la 1 septembrie 1952 şi condamnat la şase luni de închisoare pentru neplata cotelor către stat.
Preot în Satnoieni (Călăraşi), Gavrilă Negoiţă, născut la 20 mai 1912 în satul Traian - Ialomiţa, a fost reţinut la Securitate timp de şapte luni, în 1949, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Părintele Alexandru Nicolici s-a născut la data de 3 octombrie 1911 în localitatea Vălişoara,
judeţul Caraş-Severin. Absolvind Academia Teologică din Caransebeş, a fost hirotonit preot şi a
păstorit parohia Tufări, judeţul Mehedinţi, între anii 1934 - 1944, apoi parohia Teregova. Arestat în 1949, a fost condamnat prin sentinţa nr. 49/1950 a Tribunalului Timişoara la 15 ani de închisoare pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A fost închis la Gherla.
Eliberat de la Gherla la data de 12 septembrie 1958, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în
comuna Olaru din fostul raion Călăraşi. Începând cu 1 ianuarie 1961 i s-a permis să funcţioneze aici ca preot suplinitor. În anul 1964 a revenit în cuprinsul eparhiei în care a fost hirotonit. A funcţionat în parohia Târnova până în 1975, când s-a pensionat. Ca să poată sluji în continuare, a fost nevoit să renunţe la pensie, conform legilor în vigoare atunci; a mai funcţionat ca paroh în Timişoara până în 1982. A murit la 9 iulie 1987.
Părintele Zosim Oancea s-a născut la 21 iulie 1911 în satul Alma, judeţul Sibiu. Tatăl i-a
murit în primul război mondial şi, deoarece mama i s-a recăsătorit, a fost crescut de bunici.
A urmat Şcoala primară în sat, iar liceul în orăşelul Dumbrăveni, apoi cursurile Facultăţii de
Teologie din Sibiu şi Bucureşti. A obţinut la examenul de licenţă, susţinut în 1935, nota 10. În acelaşi an s-a căsătorit cu învăţătoarea Dorina Radu, fiica preotului din sat.
A lucrat întâi ca profesor suplinitor de religie, la Şcoala normală de învăţători din Cristur,
Oradea, începând cu 1 septembrie 1935. La Crăciun, în acelaşi an, a fost hirotonit diacon de către mitropolitul Nicolae Bălan iar la 31 decembrie, preot, de către episcopul vicar Vasile Stan. In anul următor a fost numit preot la catedrala din Sibiu. Conducerea bisericească i-a mai încredinţat, pe lângă slujirea la catedrală, o serie de alte misiuni: duhovnic al mai multor societăţi de tineret, administrator protopopesc la Blaj între anii 1943 - 1945, duhovnic al Universităţii din Cluj între anii 1946 - 1947, etc.
În anul 1949, a fost condamnat, prin sentinţa nr. 93/07. 02. 1949 a Tribunalului Militar
Sibiu la zece ani de închisoare corecţională şi trei ani degradare civică pentru "crimă de
uneltire contra ordinii sociale". După executarea pedepsei, la ieşirea din închisoarea de la
Aiud, a fost trimis în Bărăgan, cu domiciliu obligatoriu.
Revenit la Sibiu în 1963, a fost numit paroh în Sibiel, unde a slujit tot timpul după aceea.
După 1964 a colaborat la revistele Telegraful Român, Mitropolia Ardealului, Mitropoliei
Olteniei, Ortodoxia etc.
Preotul loan Oprescu, născut la 18 martie 1912 în Coşereni, Ialomiţa, paroh la biserica Adormirea Maicii Domnului din Ciuleşti, Bucureşti, a fost închis în perioada iulie 1952 - mai 1954.
Preotul Toma Oprescu - paroh în Frăţileşti, Ialomiţa, născut la 26 ianuarie 1908 la Căneşti,
Teleorman, a fost condamnat prin sentinţa 1232/1952 a Curţii Supreme Bucureşti la opt ani de
închisoare pentru "sabotaj economic". Graţiat în 1954, a revenit în parohie.
Părintele Arsenie Anghel Papacioc de la Techirghiol, născut la 13 august 1914, în satul
Misleanu, Ialomiţa, tuns în monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti, duhovnic la Mănăstirea Slatina între 1952 - 1958, a fost condamnat în 1958 la douăzeci de ani de închisoare, prin sentinţa 125/1958 a tribunalului Militar Bucureşti, pentru "uneltire contra ordinii sociale", închis la Braşov, Aiud şi Jilava, a fost eliberat în 1964.
Preotul Vasile Păduroiu, paroh în localitatea Bucu, Ialomiţa, a fost închis în perioada 19. 04.
1952 - 25. 04. 1954.
Preotul Alexandru Pârlea, născut la 17 martie 1911, paroh în Călăraşi, a fost condamnat
în 1952 la doi ani de închisoare, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale" şi închis la Slobozia,
Călăraşi şi Canal.
Părintele Nifon Petruş, născut în comuna Valea Hranei, judeţul Sălaj, la 25 martie 1927, era
monah la Mănăstirea Sfânta Ana, parohia Boiereni, Maramureş, când, în 1953, a fost arestat pentru că a ajutat doi fugari, pe preoul greco-catolic Atanasie Oniga şi pe studentul Mitrea Dobre, pe care i-a întâlnit în casa unui credincios din Boiereni. I-a spovedit, i-a împărtăşit şi i-a ajutat cu medicamente şi alimente.
Ridicat de la mănăstire într-o noapte de către douăzeci de securişti, a fost dus la Baia Mare la
Securitate şi bătut bestial de câţiva miliţieni: călcat în picioare, lovit cu cizmele în burtă. Sunt greu de imaginat metodele diabolice de tortură la care a fost supus. Aşezat cu mâinile legate şi apoi duse la genunchi, pe o coadă de mătură, era bătut la tălpi, până îşi pierdea cunoştinţa. Apoi era trezit din leşin cu o găleată de apă aruncată peste el.
Şase luni a durat ancheta, vreme în care a fost bătut şi înfometat; i s-a cerut ba să recunoască
faptul că a fost legionar, ba că a ajutat cu muniţie pe cei din munţi; a fost chiar acuzat că a încercat să evadeze. Nimic din toate aceste acuzaţii nu era adevărat. După anchetă a fost mutat la Penitenciarul Satu Mare, apoi, cu picioarele în lanţuri şi cu cătuşe la mâini, a fost transferat la închisoarea din Oradea. După câteva luni a fost condamnat de Tribunalul Militar Oradea. Cu ţoale că procurorul a cerut condamnarea la moarte a părintelui Nifon Petruş, a fost condamnat doar la şapte ani de închisoare şi, ulterior, doi ani domiciliu obligatoriu. Avocatul său, numit din oficiu, a afirmat că părintele nu făcea decât să respecte Evanghelia: a dat de mâncare celor flămânzi.
A lucrat doi ani în mină la Baia Sprie. Din cauza regimului de detenţie insuportabil, deţinuţii
au decis să facă greva foamei. Timp de 15 zile nu au mâncat nimic. Din trei în trei zile, miliţienii le turnau pe gât, cu forţa, o cană cu ceai îndulcit. In urma grevei, au fost transportaţi cu toţii la Aiud şi apoi la Gherla, unde părintele Nifon a rămas patru ani.
La Gherla, pentru o vină imaginară, născocită de un gardian, a fost închis zece zile la
"neagra" - o cameră fără geam, cu ciment pe jos şi în apă, lăsat doar în cămaşă, cu o sută grame de pâine pe zi, tară pat sau scaun. Scos la lucru în fabrică, a spovedit în Săptămâna Patimilor două mii de deţinuţi şi a oficiat Sfânta Liturghie, păzit de deţinuţi, pe Antimisul primit de la părintele Ioan Iovan. Au convenit ca, atunci când vor merge la baie, părintele Ioan să lase Sfântul Antimis pe o conductă, spre a fi luat ulterior de părintele Nifon.
In ianuarie 1960 a fost eliberat din penitenciar, dar i s-a stabilit domiciliu forţat în
satul Fundata, lângă Slobozia, pe care nu i s-a permis să-1 părăsească nici când i-a murit tatăl,
pentru a participa la înmormântare.
Satul Fundata a fost înfiinţat în 1951 prin deportarea a patru sute de familii, cărora li s-a
stabilit acolo domiciliu obligatoriu. La început şi-au construit colibe din pământ, apoi case. Părintele Nifon a decis să rămână acolo şi după ce şi-a ispăşit pedeapsa După treizeci de ani, comuniştii au hotărât demolarea satelor înfiinţate prin deportarea deţinuţilor politici; a fost propus şi satul Fundata spre demolare, dar a rămas în cele din urmă, ca o mărturie despre acele vremi. Protoieria Slobozia l-a transferat pe Părintele Nifon Petruş în satul Misleanu.
În Fundata mai erau vreo 80 de case şi câţiva bătrâni, care au cerut preotului să nu îi
părăsească, aşa că pe aceştia i-a păstorit tot părintele Nifon.
Preotul Iancu Florea Popa, născut la 23 iulie 1905 în comuna Obârşia de Câmpie, Mehedinţi, a fost deportat cu întreaga familie în comuna Pelican, Călăraşi, în perioada 1951 - 1956.
Părintele Stelian Popescu, născut la 19 octombrie 1907 în comuna Perieţi, Ialomiţa, paroh în
Silistra-Durostor şi apoi la Constanţa, a fost arestat în 1951 şi condamnat de Tribunalul Militar
Constanţa la 20 de ani de muncă silnică, pentru activitatea sa în cadrul Mişcării Naţionale de
Rezistenţă anticomunistă din Dobrogea. Graţiat în 1964, a fost reîncadrat la parohia Dumbrăveni, de unde s-a transferat la Cobadin, Constanţa.
Preotul Vespasian Popescu (.), paroh în localitatea Mihai Viteazu, Călăraşi, închis la Jilava în
1949 pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", a murit în timpul detenţiei.
Preotul Dumitru Popovici s-a născut în Băceşti, Vaslui, la 26 ianuarie 1911 şi a funcţionat ca
paroh în Frumuşani, Călăraşi. În 1947 a fost condamnat la şapte ani detenţie pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Preotul Teodor Rădoi, născut la 19 iulie 1902 în comuna Crevenciu, Ilfov, paroh în
localitatea Noua-Văcărească, Ialomiţa, a fost condamant, prin sentinţa 22/29. 01. 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti, la şapte ani de închisoare şi patru de interdicţie corecţională pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". A fost graţiat în 1964.
Părintele Boris Răducanu, născut la 2 octombrie 1905 în comuna Isbeşti din Basarabia, preot
cu studii în Franţa, Anglia şi la Cernăuţi, paroh la Răduleni, judeţul Soroca, apoi la Lugoj, Chitila şi la Slobozia Moară, Ilfov, a fost condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa 54/5. 08. 1961, la 15 ani de temniţă grea şi opt ani de degradare civică, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale". Graţiat în 1964, a devenit paroh în localitatea Roşiori, Ialomiţa, de unde s-a pensionat în 1977. A murit la 19 decembrie 1990.
Preotul Gheorghe Rusu, născut la 7 aprilie 1952 în comuna Cenadul Unguresc, a fost deportat în perioada 18. 06. 1951 - 1. 03. 1952 la Răchitoasa, Ialomiţa.
Părintele Constantin Sârbu, născut la 10 ianuarie 1905, ctitor al azilului de bătrâni de pe
lângă Episcopia Huşilor şi al bisericii Sfinţii împăraţi -Bariera Vergu, Bucureşti, a fost arestat la 10 ianuarie 1954 şi eliberat la 10 ianuarie 1962, după care i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la Viişoara, Bărăgan, până în 1964. După ieşirea din închisoare, a fost paroh şi ctitor la biserica Sapientei, Bucureşti, unde este înmormântat. A decedat la 23 octombrie 1975, la scurtă vreme după ce Securitatea 1-a internat într-un centru de boli mintale.
Preotul Dumitru Stan, născut la 24 iulie 1908, paroh în Platoneşti, Ialomiţa, a fost arestat în
1949 pentru "uneltire împotriva ordinii sociale".
Preot în localitatea Crucea, părintele Florin Stoian, născut la 27 decembrie 1916 în comuna
Borduşelu, Ialomiţa, a fost închis doi ani, începând cu 1952, la Aiud, Gherla şi Canal, pentru "uneltire împotriva ordinii sociale", în 1959 este din nou condamnat, prin sentinţa 943/22. 09. 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, la zece ani de închisoare şi cinci de interdicţie corecţională, sentinţă modificată de acelaşi tribunal în 12 ani de muncă silnică şi opt degradare civică. La ieşirea din închisoare, în 1964, a fost reîncadrat ca preot paroh.
Preotul Constantin Stoicescu, născut la 29 ianuarie 1913 în comuna Vintilă-Vodă, Buzău,
paroh în Roştina, Buzău, a fost arestat în perioada 19. 02. 1949 - 15. 02. 1956, iar între 1956 - 1959 a avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în comuna Răchitoasa. Din 1959 până în 1964 a fost din nou arestat. După ce a ieşit din închisoare a slujit în parohiile Şarânga, judeţul Bacău şi Tăbăraşti, unde a murit la 22 aprilie 1981.
Preotul Dimitrie Stoichescu din Teregova, Caraş-Severin, a fost deţinut politic. În 1956 se
afla în comuna Răchitoasa cu domiciliu obligatoriu.
Preotul Ioan Toma din localitatea Înfrăţirea, Ialomiţa, născut la 24 iunie 1911 în comuna
Cochirleni, Constanţa, a fost deţinut administrativ în perioada 1 august 1952 - 30 aprilie 1954.
Preotul Mihail Toma, născut la 22 noiembrie 1912 în localitatea Frumuşica, Ialomiţa, paroh
la Bratia, Ialomiţa, a fost deţinut administrativ în perioada 18. 07. 1952 - 16. 06. 1954.
Preotul Gheorghe Tomescu din Ţigăneşti, Muscel, născut la 27 iunie 1888 în Hulubeşti,
Argeş, a fost condamnat în 1952 la opt luni de închisoare, iar în 1956, deportat în Bărăgan.
Preotul Longin Topor, născut la 4 februarie 1903 în Golaşei, Brăila, paroh în Valea Măcrişului, Ialomiţa, a fost condamnat la şase luni de închisoare corecţională, prin sentinţa 1258/1952 a Tribunalului Ialomiţa, pentru nepredarea la timp a cotelor de cereale către stat.
Preotul Mircea Totolici, născut la 31 iulie 1904 în Bucureşti, paroh la Urziceni, a fost deţinut
administrativ din 19. 07. 1952 până în 11.01. 1954.
Preotul Ilie Ţintă, născut în 1920 la Amara, Ialomiţa, paroh la biserica Sf. Gheorghe Vechi
din Ploieşti, preot profesor la Seminarul Nifon din Bucureşti, a fost arestat în 1948 şi condamnat la opt ani de muncă silnică, apoi închis la Jilava, Aiud şi la Baia Sprie. În 1958 a fost din nou condamnat la 25 de ani de muncă silnică. În ultimii ani ai detenţiei s-a aflat în Zarea Aiudului, până la eliberarea din 1964, întrucât a refuzat reeducarea.
Preotul Cicerone Vasilescu, născut la 20 iunie 1915 în localitatea Ion Roată, judeţul Ialomiţa,
paroh la Cioara şi în comuna natală, a fost deţinut administrativ pentru activitate contra clasei
muncitoare în perioada 20. 07. 1951 -4.08. 1955. Este fiul cel mic al preotului Gheorghe Vasilescu Snagoveanu de la Malu.
Preotul Gheorghe Voiculescu, născut la 18 noiembrie 1913 în comuna Copăceni, Ilfov, paroh
la Plătăreşti-Călăraşi şi Cucueţi-Sudiţi, Ilfov, a fost arestat în perioada 18. 06. 1952 - 8. 09. 1954, iar după ce a ieşit din închisoare a avut domiciliu obligatoriu la Sehei, Galaţi, până în 31. 07. 1955.
