Urmarea lui Hristos

Fericitul Teofil s-a născut din părinţi creştini, aproape de cetatea Tiberia, şi la vârsta de trei ani s-a luminat cu sfântul botez. Odată, părinţii săi au mers cu dânsul la muntele Selonului, la sfântul părinte Ştefan, pentru binecuvântare. Sfântul Ştefan i-a binecuvântat pe ei şi pe fericitul Teofil, fiul lor şi, folosindu-i mult cu vorba şi învăţătura sa, i-a liberat în pace. Din acea vreme copilul Teofil, fiind bun şi blând, sporea în învăţătură cu binecuvântarea părintelui, învăţând cu tot dinadinsul dumnezeieştile cărţi. Ajungând el l-a vârsta de treisprezece ani, a mers iarăşi la cuviosul părinte Ştefan, care, văzându-l, l-a întrebat: „Fiule, din care pricină ai venit la noi?”. Iar tânărul a răspuns: „Tu m-ai chemat, cinstite părinte, şi eu, lăsându-mi părinţii, am venit la tine”. Cuviosul a zis: „Când te-am chemat, fiule, şi ce ţi-am zis?” Copilul a răspuns: „Pe când umblam prin cetate, tu, părinte, mi te-ai arătat mie şi căutând la mine, mi-ai zis: «Fiule Teofile, te-ai depărtat de la Domnul Care a zis: Ia-ţi crucea ta şi urmează Mie». Şi pentru aceste cuvinte eu am rămas cu inima rănită şi ţi-am urmat ţie până la poarta ogrăzii tale, la care, ajungând, tu te-ai făcut nevăzut, iar eu am găsit poarta închisă, şi acum, sfinte părinte, să nu-ţi întorci faţa ta de la mine, căci voiesc să mă mântuiesc”.Cuviosul s-a minunat auzind aceste cuvinte, pentru că ştia că nu ieşise nicăieri din chilia sa, şi a mulţumit lui Dumnezeu de această chemare minunată a copilului cel fără de răutate pe care, primindu-l, îl învăţa frica de Dumnezeu şi-l povăţuia la viaţa călugărească, la slujbă şi la post. Iar după trei ani, copilul, deprinzându-se bine de la bunul său povăţuitor spre toate nevoinţele călugăreşti, cuviosul Ştefan a chemat pe egumenul din lavră şi i l-a încredinţat lui pe copilul cel ascultător şi smerit ca să-l facă călugăr, iar egumenul, luându-l cu dânsul, l-a dus în lavră şi l-a călugărit. Şi a devenit Teofil călugăr iscusit, împodobit cu toate bunătăţile şi, vieţuind ca un înger între fraţi, le era tuturor de folos.