Sfântul Ignatie Athonitul

Sfântul Nou Mucenic Ignatie s-a născut în satul Eski Zagora (Stara Zagora) din ţinutul Târnovo şi a fost botezat Ioan. Când Ioan era încă copil, părinţii săi, Gheorghe şi Maria, s-au mutat în oraşul Filippopolis (Plovdiv) unde l-au dat la şcoală.Ioan a fost un elev foarte bun şi a sporit mult în învăţătură, însă iubea viaţa liniştită a monahilor, care-l atrăgea foarte mult. Ajungând la maturitate, a hotărât să intre în mănăstire şi a mers la Rila, unde s-a pus sub povăţuirea unui bătrân foarte sub ascultarea căruia a rămas timp de şase ani. Când asprimea părintelui a devenit insuportabilă, Ioan s-a întors acasă.În vremea aceea, sârbii se răsculaseră împotriva turcilor, iar stăpânirea otomană a început îndată să adune oaste. Turcii l-au chemat pe tatăl lui Ioan, care a fost numit comandant al unei brigăzi otomane, însă el a refuzat să lupte împotriva creştinilor ortodocşi. Musulmanii l-au atacat pe Gheorghe cu furie, înjunghiindu-l şi apoi tăindu-i capul. Astfel s-a făcut el mucenic al credinţei ortodoxe. Ca răzbunare, turcii au prins-o şi pe mama lui Ioan, împreună cu surorile sale, şi, sub ameninţare, au fost trecute la islam.Văzând aceasta, Ioan a fugit şi s-a ascuns în casa unei bătrâne femei creştine. Când mama şi surorile lui au aflat unde se ascundea, l-au pârât stăpânirii turceşti. Aceştia, vrând să-l prindă, nu l-au cunoscut la înfăţişare şi femeia le-a spus că nu-l cunoaşte pe cel pe care-l caută. Mai târziu, ea l-a ajutat să fugă către Bucureşti, unde l-a cunoscut pe părintele Eftimie, care mai apoi a fost mucenic. Ioan şi Eftimie au ajuns buni prieteni.Ioan însă simţea că nu-şi află locul la Bucureşti şi a hotărât să meargă în Sfântul Munte. Pe drum s-a oprit în satul Sumla unde s-a întâlnit cu prietenul său Eftimie, între timp, se lepădase de adevărata credinţă şi a devenit musulman.Fireşte că Ioan a fost uimit şi întristat de fapta prietenului său, părăsind îndată satul. Nu ajunsese prea departe, când nişte ostaşi turci s-au năpustit asupra lui, i-au luat tot ce avea şi i-au cerut să se lepede de credinţa ortodoxă şi să se turcească. De frică, Ioan a făgăduit că se va face musulman. Mulţumiţi, l-au lăsat să plece, iar Ioan şi-a urmat călătoria.Ajungând în satul Eski Zagora, acolo a cunoscut un călugăr athonit de la mănăstirea Grigoriu şi au plecat împreună spre Muntele Athos. Mai târziu, Ioan s-a mutat la schitul Sfânta Ana unde l-a cunoscut pe părintele Vasile.Într-o zi, cei doi mergând la Tesalonic cu treburi, au fost martorii muceniciei suferite de călugării David şi Eftimie din Demetsana. Văzând suferinţa lor pentru credinţa creştină, Ioan s-a însufleţit de dorinţa de a suferi şi el mucenicie pentru Hristos, însă părintele Vasile l-a convins să amâne aceasta. Deci, s-a întors în Sfântul Munte cu părintele Vasile, care nu mult după aceea a murit.Moartea părintelui Vasile l-a întristat mult pe Ioan, astfel că s-a mutat la schitul Kavsokalivia căutând un alt povăţuitor. Pe când se afla acolo a venit în vizită un călugăr de la schitul Sfânta Ana care i-a povestit despre mucenicia Noului Mucenic Eftimie (prăznuit în 22 martie). Întâmplarea l-a umplut de bucurie şi de râvnă pe Ioan, căci şi el voia să fie un asemenea mucenic.Arzând de dorinţa muceniciei, Ioan s-a dus la Nea Skiti (Schitul Nou) - unde s-a întâlnit cu ieromonahul Procopie, care l-a îndrumat să meargă la schitul Sfântul Ioan Înaintemergătorul ce ţine de mănăstirea Iviron, unde vieţuia stareţul Nichifor monahul, cel ce-i fusese naş de călugărie şi Sfântului Eftimie.Nichifor l-a întâmpinat pe Ioan cu bucurie şi l-a pus sub îndrumarea duhovnicească a celui mai bun ucenic al său. Fiind lăsat sub îndrumarea Părintelui Acachie, acesta a primit de la bătrân să facă diferite rugăciuni, închinăciuni şi să citească din Evanghelie.Cu trecerea timpului, Ioan s-a învrednicit de tunderea în monahism primind numele de Ignatie. Părintele Acachie i-a dat binecuvântare să călătorească la Constantinopol împreună cu călugărul Grigorie ca să-L mărturisească pe Hristos. După ce a primit Sfintele Taine la Constantinopol, Ignatie s-a simţit pregătit pentru marea încercare.Îmbrăcat în haine musulmane, Ignatie a mers în faţa cadiului recunoscând că este creştin. El a povestit cum a promis în tinereţe că se va converti la Islamism, după care aruncă turbanul din capul său la picioarele cadiului, mărturisind că nu se va lepăda niciodată de Hristos.Crezând la început că Ignatie e nebun, cadiul l-a avertizat să înceteze cu acele vorbe altfel va suferi chinuri groaznice înainte de a fi omorât. Iar dacă va rămâne la Islamism va primi bunuri materiale şi multă cinste din partea lor.Curajosul mucenic i-a răspuns cadiului că nu are nevoie de darurile sale care sunt deşertăciuni şi că ameninţările cu tortura şi moartea nu sunt noi pentru el. Ignatie mărturisi că a venit tocmai ca să îndure acele chinuri şi să moară mucenic pentru Hristosul său.Sfântul Ignatie a continuat să-l numească pe Mahomed un fals profet, un învăţător al pierzaniei şi prieten al vrăjmaşului, invitându-i pe musulmani să creadă în Hristos, care era singurul Dumnezeu adevărat.Cadiul s-a mâniat atât de tare încât nu a mai putut vorbi, făcând semn unui servitor să-l scoată afară pe Ignatie din sală. Însă Ignatie s-a împotrivit şi a îngenunchiat în faţa cadiului, plecându-și gâtul pentru a fi tăiat pe loc. Atunci alţi servitori l-au prins şi l-au târât în temniţă.Cum era obiceiul, Ignatie a fost dus la cadiu pentru cercetare. Când a fost întrebat cine l-a adus la Constantinopol, el a răspuns că l-a adus Iisus Hristos.Atunci turcul l-a mai avertizat încă o dată de chinurile care îl aşteaptă spunându-i să nu se aştepte că va muri de sabie, ca creştinii să-i adune sângele ca pe o binecuvântare, pentru că avea de gând să-l spânzure. Ignatie i-a răspuns că îi va face o favoare indiferent cum va muri, pentru că el acceptă orice din dragoste pentru Hristos.Văzând că nu-l poate abate de la credinţa sa, cadiul a dat ordin să fie spânzurat. Ignatie a fost dus într-un loc numit Daktyloporta, unde s-a dus la capăt sentinţa.Trupul lui a fost lăsat să atârne vreme de trei zile, după care fost cumpărat de creştinii ortodocşi care l-au îngropat pe insula Proti.Sfântul Ignatie şi-a dat viaţa din dragoste pentru Iisus Hristos la Constantinopol, la ora 6, marţi, 8 octombrie 1814. El mai este sărbătorit la 1 mai împreună cu Sfinții Acachie şi Eftimie. Capul Sfântului Ignatie se află la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos.