Dragostea frăţească

Multe altele au zis sfinţii, preamărind pe Hristos, ocărind pe idoli şi mustrând păgânătatea necredincioşilor. Iar Antioh, mâniindu-se, a poruncit ca Sfântul Serghie să fie aruncat în temniţă, iar pe Vah să-l dezbrace, să-l întindă la pământ şi să-l bată fără milă. Şi îl bătură mult pe Sfântul Vah peste tot trupul, încât mulţi slujitori, obosind, se schimbau pentru a-l bate; iar din cauza acestei bătăi i-a căzut carnea de pe oase, iar pântecele i-a fost despicat şi schingiuitorii vărsau sângele lui ca pe apă. Din pricina acelei bătăi, sfântul şi-a dat sufletul său în mâinile Domnului. Apoi călăul a poruncit ca trupul lui să fie târât afară din cetate şi să fie aruncat pentru mâncarea fiarelor şi păsărilor. Dar Domnul a păzit trupul lui, căci mai mulţi credincioşi, care se ascundeau afară din cetate în prăpăstii şi în peşteri de frica slujitorilor de idoli, ieşind noaptea din ascunzătorile lor, au luat trupul Sfântului Vah şi l-au îngropat cu cinste într-una din acele peşteri în care ei se ascundeau. Sfântul Serghie, şezând în temniţă şi auzind că prietenul lui s-a sfârşit în chinuri, plângea mult pentru despărţirea de el, zicând: "Vai mie, fratele meu, Vah, de acum nu vom mai cânta, zicând: iată ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună; pentru că m-ai lăsat singur". Tânguindu-se în acest fel, în noaptea următoare lui Serghie i s-a arătat Sfântul Vah, într-o lumină cerească foarte strălucitoare şi l-a mângâiat, spunându-i despre răsplata cea pregătită în ceruri şi întărindu-l spre mucenicească nevoinţă către care va veni în curînd şi va câştiga de la Hristos Domnul mare milă şi mare îndrăzneală. Sfântul Serghie s-a bucurat foarte mult de arătarea lui Vah şi întru bucuria inimii cânta lui Dumnezeu.