Roman Melodul
După sfârşitul slujbei, când toţi au ieşit din biserică, s-a aruncat singur înaintea chipului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu amar tânguindu-se şi rugându-se. Apoi, plângând destul şi rugându-se, s-a ridicat şi a mers la casa sa şi fără să mănânce din pricină că era mâhnit, a adormit puţin. Şi iată că i s-a arătat lui în vis Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, care tuturor celor supăraţi le este mângâiere, ţinând în mâini o hârtie mică, şi a zis cu glas lin către Roman: "Deschide-ţi gura". Si făcând el aceasta, Sfânta Fecioară i-a pus hârtia în gură, zicându-i: "Mănâncă această hârtie". Iar Roman a mâncat şi a înghiţit hârtia şi îndată s-a deşteptat şi nu a văzut pe nimeni, căci nevăzută se făcuse aceea care i se arătase. Şi s-a umplut inima lui de negrăită bucurie şi de mângâiere duhovnicească şi se gândea asupra vedeniei. Apoi a simţit în mintea sa înţelegere de carte, pentru că i-a deschis lui Fecioara Născătoare de Dumnezeu mintea - precum odată Fiul ei apostolilor - ca să înţeleagă Scripturile. Şi s-a umplut inima lui de înţelepciune mare şi a început cu lacrimi a da mulţumită învăţătoarei sale, că în aşa de puţină vreme l-a făcut pe el înţelept şi cu ştiinţă de carte, mai mult decât ar înţelege cineva învăţând mulţi ani. Si venind vremea slujbei celei de toată noaptea, a mers la biserică bucurându-se şi veselindu-se de darul pe care i l-a dat Fecioara cea cu dumnezeiesc dar dăruită.
