Eu m-am răstignit cu Hristos şi de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine

Dar noi cu ce ne lăudăm? Ne lăudăm cu succesele în activitatea noastră ştiinţifìcă, socială. Ne fălim cu laude, distincţii şi ordine primite pentru această activitate, cu succesele vieţii noastre – bogăţie, agerime, dibăcie, cu succesele noastre în sport.Iată cu ce ne lăudăm noi şi spre ce sunt îndreptate inimile noastre.

Iar toţi sfinţii, precum Apostolul Pavel, se răstigneau împreună cu Domnul Iisus Hristos. În inimile lor s-au întipărit profund cuvintele Domnului Însuşi şi cele ale Apostolilor.

Ei ţineau minte ce a spus Apostolul Pavel:

La cele de sus să cugetaţi, nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit, iar viaţa voastră este împreună cu Hristos ascunsă-n Dumnezeu (Coloseni 3, 2-3).

Ei au murit prin Botez pentru toate mângâierile şi bunurile lumii, s-au îngropat cu Hristos şi, la fel ca şi în Apostolul Pavel, în ei trăia Hristos. Nu uitau cuvintele lui: într-adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca împreună cu El ne şi slăvim (Romani 8, 17). Cu toată inima aspirau să pătimească împreună cu Hristos pentru adevărul suprem, pentru dragoste, pentru lumină cerească. Ei nu uitau cuvintele Domnului: Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti (Ioan 12, 26). Şi ei din toată inima Il slujeau pe Domnul, toate gândurile lor, toate aspiraţiile minţii şi inimii lor le îndreptau spre a-L urma pe Hristos fìindcă în faţa lor stătea făgăduinţa neobişnuită a Lui: Unde sunt Eu, va fi şi slujitorul Meu.

Care fagăduinţă poate fi mai înaltă decât aceasta? Hristos ne făgăduieşte ca cei care Il vor urma, cei care vor iubi Crucea Lui, cei care se vor răstigni împreună cu El şi numai la El vor cugeta, vor fi unde va fi El, vor fi cu El şi cu Tatăl Ceresc.

Sfântul Luca al Crimeii - Predică la Înălţarea Sfintei Cruci, 27 septembrie 1945