Închisoarea

La 12 km de Nablus şi 79 km de Ierusalim, ajungem la vechea cetate biblică Samaria, unde se află ruinele palatului lui Ahab, regele celor zece seminţii ale lui Israel şi, alături, ruinele palatului lui Irod Antipa. Lângă ruinele Samariei se vede satul arab Sebastia, pe platoul unei coline de piatră. Aici se afla pe timpul Mântuitorului o garnizoană militară care păzea palatul lui Irod şi, dedesubt, închisoarea unde a stat închis Sfântul Ioan Botezătorul şi unde i s-a tăiat cinstitul său cap.Intrăm în satul Sebastia, urcăm în serpentină şi oprim în faţa unor ruine vechi. Sunt ruinele închisorii Sfântului Ioan Botezătorul. Coborâm în incintă. Copiii arabilor se joacă printre ruine. Linişte, căldură şi reculegere. Intrăm în închisoarea cea mai teribilă, după Pretoriul din Ierusalim, unde a fost martirizat cel mai mare om născut din femeie. Coborâm încet treptele înguste pe un gang întunecat, până ajungem la închisoarea propriu-zisă, sub pământ. Este o celulă pătrată de 5x4 m cu patru mici ferestre, care dau afară, construită din bolovani mari de piatră, iar deasupra este boltită în calotă sferică. Pe jos, pietre şi gunoaie de tot felul aruncate de copiii satului. Nimeni nu are grijă de acest loc sfinţit de sângele Sfântului Ioan Botezătorul. În apropiere nu este nici o biserică creştină. Aici a fost închis Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos. Aici a stat închis în lanţuri mustrătorul lui Irod şi al Irodiadei. Aici a fost tăiat Înaintemergătorul Domnului, marele prooroc Ioan Botezătorul, care s-a învrednicit să boteze pe Hristos în apele Iordanului.Petrecem câteva clipe în temniţă cu Sfântul Ioan Botezătorul. Parcă îl vedem pe marele prooroc, uscat de post, îmbrăcat în piele aspră de cămilă, însetat după Adevăr, aprins de râvnă pentru Hristos şi mustrând pe cei ce trăiesc în beţii şi desfrânări. Dar să nu plângem pe Irod, să nu blestemăm pe Irodiada cea desfrânată, să nu condamnăm pe fiica păcătoasă care dansa deasupra temniţei unde zăcea legat Sfântul Ioan Botezătorul. Ci mai degrabă să-i plângem pe unii din fiii Bisericii noastre care cad în păcatele lui Irod, călcând în picioare credinţa părinţilor, frica de Dumnezeu, cuminţenia înaintaşilor, vitejia strămoşilor, fecioria cea binecuvântată, căsnicia creştinească şi cinstea mamelor născătoare de copii. Trei păcate mari au dus la moartea Sfântului Ioan Botezătorul: desfrânarea, beţia şi jocul. Trei păcate uriaşe macină viaţa cinstită, tinereţea, sănătatea şi aşezarea spirituală a creştinului şi familiei de astăzi. Şi acestea trei sunt: desfrânarea, beţia şi abuzul de plăceri. Iar urmările lor le vedem cu toţii.(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp.157-159)