O, om !
O, om!, ce mari răspunderi aiDe tot ce faci pe lumeDe tot ce spui în scris sau grai!De pilda ce la alţii daiCăci ea mereu, spre iad sau raiPe mulţi o să-i îndrumeCe grijă trebuie să puiÎn viaţa ta, în toată,Căci gândul care-l scrii sau spuiS-a dus, în veci nu-l mai aduniŞi vei culege roada luiOri viu, ori mort odată,Ai spus o vorbă, vorba ta,Mergând din gură în gură,Va-nveseli sau va-ntristaVa curăţi sau va-ntinaRodind sămânţa pusă în eaDe dragoste sau ură.Scrii un cuvânt; cuvântul scrisEste un leac sau o otravă.Tu vei muri dar tot ce-ai scrisRămânen-n urmă drum deschisSpre ocară sau slavă.Ai spus un cântec, versul tăuRămâne după tineÎndemn spre bine sau spre răuSpre curăţire sau desfrâuLăsând în inimi rodul tăuDe har sau de ruşine.Arăţi o cale a taÎn urma ta nu piereE cale bună sau e reaVa prăbuşi sau va-nălţaVor merge suflete pe eaLa pace sau durereTrăieşti o viaţă, viaţa taE una, numai unaOricum ar fi tu nu uitaCum ţi-o trăieşti, vei câştigaOri fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.O, om! Ce mari răspunderi ai!Tu vei pleca din lume,Dar ce ai spus prin scris sau graiSau laşi prin pilda care-o daiPe mulţi, pe mulţi spre iad sau raiMereu o să-i îndrume.Deci nu uita: Fii credincios!Cu grijă şi cu teamăSă laşi în inimi luminosUn semn, un gând, un drum frumosCăci pentru toate ne-ndoiosOdată vei da seama.Amin.Sf. Ioan Iacob Hozevitul
