Încurajările Solomoniei
Mama Sfinţilor şapte Mucenici Macabei, Solomonia, asista la chinurile fiilor săi şi, nelasându-se nici pe departe pradă durerii, cerea fiecăruia dintre ei, în limba Părinţilor săi, să îndure plini de curaj încercarea în Numele Domnului şi în speranţa reînvierii. Ea le spunea : " Nu ştiu cum aţi ajuns în pântecele meu ; nu eu v-am dat viaţă şi mintea ; nu eu am organizat elementele din care sunteţi făcuţi fiecare dintre voi. De aceea, Făcătorul lumii, care i-a plămădit pe oameni şi care este izvorul fiecărui lucru, vă va da, cu mila lui, şi mintea şi viaţa, pentru că voi vă dispreţuiţi voi înşivă din cauza Legilor sale ". Cât cel mai tânar dintre cei şapte fraţi era încă în viaţă, tiranul îi făcu tot felul de promisiuni şi, chemând-o pe mama lui, îi ceru să îşi convingă fiul să îşi salveze viaţa. Trecând peste orice ataşament trupesc, Solomonia se aplecă asupra tânarului băiat şi îi ceru dimpotrivă să sufere toate durerile, pentru ca ea să îl poată regăsi, cu fraţii săi, în Împărăţia cerurilor.Însufleţit de un nou elan, fiul său începu atunci să îl blesteme pe tiran, prezicându-i ca avea în curând să sufere dreapta pedeapsă pentru mândria sa. Şi încheie rugându-se ca sacrificiul său şi al fraţilor săi să împace mânia cerească dezlănţuită împotriva poporului opresat. Antiohius, rănit în amorul propriu, se dezlănţui împotriva Sfântului Mucenic cu şi mai multă cruzime decât împotriva celorlalţi. În fine, după ce acesta din urmă îşi dădu sufletul cu slavă, Solomonia fu la rândul ei schingiuită şi plecă să îşi regăsească fiii în corul Sfinţilor Mucenici.
