Sfântul din Sihăstria Valea Chiliilor

Sfântul Cuvios Ioanichie Schimonahul este unul din cei mai renumiţi sihaştri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Se crede că acesta era cu metania din Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă de alături, unde s-a nevoit la sfârşitul secolului al XVI-lea. Râvnind fericitei vieţi pustniceşti şi arzând pentru dragostea lui Hristos, Sfântul Ioanichie a trăit în peşteră sa mai bine de 30 de ani, vreme în care acesta nu a văzut chip de om, numai ucenicul său aducându-i pâine şi apă, o dată pe săptămână. Din pricina inaccesibilităţii locului, ucenicul îi dădea hrana coborând-o, până la gura peşterii, într-un coş legat cu sfoară. Tot prin ucenicul său credincios, egumenul de la Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung îi trimitea, din când în când, Sfinte Taine spre Împărtăşire. Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, câte ispite a răbdat şi la ce măsură duhovnicească a ajuns, singur Dumnezeu ştie. Sfântul Ioanichie, în urma marilor sale nevoinţe pentru Hristos, şi-a cunoscut de mai înainte sfârşitul său, astfel încât, şi-a săpat singur mormântul în peşteră în care a vieţuit. Apoi, culcându-se în mormânt, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Cu trecerea anilor, numele Sfântului Cuvios Ioanichie s-a uitat, iar peştera lui s-a părăsit din cauza muntelui abrupt. În primele decenii ale secolului al XX-lea, coborându-se egumenul schitului Pimen cu o franghie în peşteră, a descoperit osemintele întregi ale acestui mare sihastru, aşezate cu bunăcuviinţă în fundul peşterii. Erau galbene, binemirositoare şi acoperite cu o pânză de paianjen. Deasupra mormântului erau săpate în piatră aceste cuvinte: "Ioanichie Schimonah, 1638".