Sfântul Ioan Iacob Hozevitul s-a nevoit în Peştera Sfintei Ana

În luna noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob s-a retras din ascultarea de egumen şi, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obştea mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat). Din vara anului 1953, fericitul Ioan s-a retras cu ucenicul său la o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfânta Ana, unde, după tradiţie, s-a rugat Sfânta Ana lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc, rugăciune împlinită prin naşterea Maicii Domnului. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Iacob, împreună cu ucenicul său timp de şapte ani , ostenindu-se cu aspre nevoinţe, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări duhovniceşti şi în dor după Dumnezeu, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii, aprinzându-se cu multă râvnă pentru dragostea lui Iisus Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime Lăudat.La peşteră nu primea pe nimeni, căci şi urcusul până sus se făcea greu, pe o scară înaltă, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul său. În sărbători mari şi în posturi Sfântul Ioan săvârşea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana şi se împărtăşea din Trupul şi Sângele lui Hristos, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. Iar în timpul zilei şi în clipe de răgaz, ieşea în gura peşterii, la lumină, scria versuri religioase şi traducea pagini patristice din limba greacă. Mâncarea lui era o dată pe zi, pesmeţi, măsline, smochine şi apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept pernă.În vara anului 1960, simţindu-şi aproape sfârşitul vieţii pământeşti, miercuri, 4 august, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa, la orele 5, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, fiind în vârstă de 47 de ani.După trei zile, a fost înmormântat în aceeaşi peşteră de stareţul mânăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, părintele Amfilohie. În timpul slujbei s-a întâmplat un lucru deosebit, în sensul că au venit din pustie multe păsări, cărora Cuviosul Ioan le dădea zilnic pesmeţi să mănânce. Acum însă nu veniseră să primească hrană ci erau trimise de Dumnezeu spre petrecerea Cuviosului Ioan spre mormant.