Mărturisitorul luminii Sfântului Duh

Moaştele Sfântului Serafim de Sarov au fost descoperite în ziua de 3 iulie 1903. Zilele următoare a avut loc o mare procesiune la care au participat mai mult de 200.000 de persoane şi familia regală a Rusiei. Sfântul a fost canonizat de Biserica Rusă în mod festiv la Sfânta Liturghie din 19 iulie (1 august) 1903. Acest mare mărturisitor al luminii Sfântului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pământului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit "al Luminilor" invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase. Moaştele sale, purtate atunci în procesiune, au făcut multe minuni. În 1926, bolşevicii le-au confiscat, vrând să le expună într-un muzeu al ateismului! Dar ele n-au ajuns niciodată în acel loc şi se presupune că ar fi fost păstrate de un credincios pios, în aşteptarea unor zile mai bune. Sfintele moaşte ale Sfântului Serafim de Sarov au fost găsite la St Petersburg, într-un depozit al unui muzeu, după anul 1990. Astăzi, Moaştele Sfântului Serafim se afla la Diveevo ( 10 km de Sarov). „ Slăvirea (sau canonizarea) Sfântului Serafim de Sarov reprezintă fără îndoială unul dintre cele mai mari evenimente ale timpurilor noastre. Astfel de zile sunt foarte rare în viaţa unei naţiuni. A fost cu neputinţă să rămânem impasibili la ziua de 19 iulie 1903. Acea zi ar trebui numită o zi de încercare pentru poporul rus, o zi prin care oamenii acestui popor să se analizeze pe ei înşişi, credinţele, speranţele şi aspiraţiile lor. Aşadar, haideţi să stăm cu toţii cu ochii minţii aţintiţi lângă racla Sfântului Serafim şi să ne analizăm pe noi înşine şi idealurile noastre de viaţă. Aruncând o privire sumară asupra vieţii Sfântului, eşti uimit de înălţimea realizărilor sale. Analizându-i viaţa mai îndeaproape, începi să crezi ca Sfântul Bătrân nu a trăit în zilele noastre, ci pe vremea marilor asceţi din vechime – Antonie, Pahomie, Macarie, Sava, Ilarion, Eftimie şi toţi ceilalţi – atât de strânsă a fost legată viaţa sa de cea a marilor asceţi.Şi, de fapt, e greu să observi ceva anume din viaţa Sfântului Serafim care să nu poată fi comparat cu tot ceea ce au experimentat vechii asceţi, fiindcă el a trecut prin toate formele de asceză clasică ”. (Arhimandritul Lazarus Moore, Sfantul Serafim de Sarov. O biografie spirituala, Editura Agapis, Bucuresti)