Acachie Ascultătorul
În vestita lui carte Scara Sfântul Ioan Scărarul povesteşte viaţa acestui sfânt. Tânărul Acachie, proaspăt tuns în monahism la Muntele Sinai, a avut drept povăţuitor duhovnicesc pe un om foarte rău. Bătrânul, foarte irascibil, în fiecare zi îl insulta şi chiar îl lovea pe ucenicul lui, chinuindu-l şi maltratându-l în toate felurile. Cu toate acestea, ucenicul Acachie niciodată nu s-a plâns nimănui de bătrânul lui, ci a îndurat toate cu dumnezeiască răbdare, cu siguranţa că toate cele rele îi sunt lui foarte de folos la mântuire. Ori de câte ori îl întreb cineva cum o duce, el răspundea: „Cum să o duc, ca înaintea Feţei Domnului Dumnezeu!” După nouă ani de astfel de ascultare şi chin, ucenicul Acachie a murit. Bătrânul lui l-a îngropat după cuviinţă, apoi s-a jeluit unui alt bătrân, căruia i-a zis: „Ucenicul meu, Acachie, a murit.” Dar acel sfânt bătrân i-a răspuns şi i-a zis: „Nu, Acachie n-a murit”. Atunci amândoi s-au dus la mormântul celui mort, şi acolo bătrânul cel sfânt a strigat: „Frate Acachie, ai murit?” Iar ucenicul Achachie, ascultător chiar şi după moarte, a răspuns: „Nu am murit, preacuvioase părinte, căci nu poate cel ascultător să moară!” Atunci bătrânul cel rău, pocăindu-se cu amar de păcatul său, s-a închis în chilia Sfântului ucenic Acachie şi şi-a petrecut acolo în postiri şi nevoinţe aspre cu rugăciune şi cu lacrimi tot restul zilelor lui.
