Mormântul Sfântului Atanasie Athonitul
Trecând prin pridvorul de la intrare, în biserica centrală a Marii Lavre, uşa cea mare a bisericii se deschide, lasând pe creştin să păşească spre interior. La intrarea în biserică, creştinul simte un fior de nedescris. Miile de slujbe, de privegheri de toată noaptea şi de Sfinte Liturghii îşi spun cuvântul. Tot locul este sfânt.De o parte şi de alta a bisericii centrale se află două mici paraclise, având ziduri comune cu biserica cea mare. Paraclisul cel mic, din stânga navei centrale a bisericii celei mari, adăposteşte Mormântul Sfântului Atanasie Athonitul.Înaintea mormântului, nimeni nu mai rosteşte nici un cuvânt. Locul este minunat şi sfânt. Trupul sfântului stă zugrăvit peste lespedea de marmură ce acoperă groapa. Lângă aceasta, toiagul de fier al sfântului stă şi astăzi în picioare. Cu acest toiag, sfântul a lovit stânca din care a tâşnit apă, prin mijlocirea Maicii Domnului. Astăzi, acolo se află Izvorul Sfântului Atanasie.Chipul sfântului, sculptat în marmură albă, parcă stă să vorbească, iar toiagul original, cu care sfântul a bătut în stâncă şi a izvorât apă, se atinge cu smerenie, spre a primi, conform tradiţiei, binecuvântarea acestui "prim stăpân" al Muntelui celui Sfânt. Părinţii îl îndeamnă pe creştin să ia binecuvântare de la "stareţ", atingând bastonul cel de fier.În momentul în care Marea Lavră a sărbătorit întoarcerea obştei ei la viaţa cenobitică, în ziua de 5 iulie 1981, după mai multe secole petrecute în idioritmie, din mormântul sfântului a ieşit un fel de mir, minunat mirositor, ca semn al bucuriei acestuia pentru cele întâmplate.
