Apostolii Petru şi Pavel despre poziţia tânărului în Biserică

Mulţi dintre ucenicii care L-au urmat pe Hristos erau tineri. De asemenea, unii dintre ucenicii Sfântului Apostol Pavel erau tineri. Ei se numeau: Tihic, Trofim, Terţiu, Timotei şi Tit.Ultimii doi, ajung episcopi în Efes şi respectiv Creta, arătându-se prin aceasta că locul tinerilor este nu numai în Biserică, ci chiar şi în fruntea ei, ca cei care vor duce mai departe moştenirea Mântuitorului Împărat. O imagine succintă și totuși consistentă a poziției tânărului în Biserică, se poate desprinde din epistolele Sfântului Apostol Pavel către Timotei. Ambele epistole sunt scrise din punctul de vedere al omului deja înaintat în vârstă și bogat în experiență, care se adresează ucenicului și prietenului său mai tânăr, a cărui credință și trăire creștină se datorează în bună parte celui dintâi. Aceasta reiese clar din modul de adresare utilizat de Sf. Pavel: „lui Timotei, adevărat fiu în credință“ ( I Timotei 1,2 ).Transmiterea credinței pe această cale, de la o persoană mai în vârstă și experimentată, către un ucenic tânăr, dornic de cunoaștere și plin de abnegație, reprezintă paradigma clasică a zămislirii credinței și este o caracteristică esențială a primelor veacuri ale creștinismului. Epistolele către Timotei, îl înfățișează pe autorul acestora, Sf. Pavel, împărtășindu-i ucenicului său din credința și experiența sa, însă fără a-și face ucenicul dependent de el însuși, și fără a-l modela pe acesta după propriul său chip, ci conducându-l spre adevăratul Învățător, Hristos Domnul. Autentic cunoscător al profunzimilor sufletului omenesc, Sf. Pavel nu pretinde de la ucenicul său o maturizare miraculoasă în viața duhovnicească, nici nu se așteaptă ca acesta să atingă desăvârșirea înstantaneu, ci-i recomandă să aplice în propria viață ceea ce propovăduiește. Sf. Apostol Petru acordă o atenție deosebită relației dintre tineri și adulți sau vârstnici, în Biserică. El nu pledează pentru o înăbușire a entuziasmului tineresc, atât de necesar oricărei comunități creștine; apostolul îi sfătuiește însă pe cei mai tineri dintre slujitori, să se supună celorlalți frați întru slujire, mai ales acelora care sunt mai înțelepți și experimentați ( I Petru 5,5 ). Îndemnul Sf. Petru se aliniază sfaturilor prin care şi ceilalţi autori biblici, atrag atenția tinerilor dornici de afirmare și de originalitate, asupra pericolului slăbirii legăturii cu tradiția și al alterării comuniunii spirituale cu înaintașii sau contemporanii de vârstă mai înaintată, și implicit al autoexcluderii pe această cale de la izvorul unei vieții autentic creștine. Totodată, se atrage atenția și celor în vârstă să-i asculte pe tineri și să se comporte așa încât să merite într-adevăr stima pe care aceștia, împreună cu toți membrii Bisericii le-o acordă.