Hrănit cu bucuriile vieţii duhovniceşti de către Sfântul Stareţ Paisie de la Neamţ primeşte tunderea în monahism, şi începe o activitate amplă de trudă cărturărească împletită cu rugăciunea. Odată cu instalarea la domnie a lui Grigorie Ghica, primul domn „ pământean ” , este ales, în ianuarie 1823, din cei trei candidaţi , ca Mitropolit al Ţării Româneşti, românul şi ştiutorul de carte Ierodiaconul Grigorie care venise de la Neamţ la Mănăstirea Căldăruşani. Era pentru prima dată când mitropolitul nu fusese ales dintre episcopii de la Buzău sau Râmnic.Mitropolitul Grigorie Dascălul a adus un aport de seamă la traducerea unor lucrări ale Sfinţilor Părinţi în româneşte, a avut grijă de şcoli şi de preoţime, arătând o dragoste adâncă faţă de păstoriţi şi luptând cu râvnă împotriva amestecului clerului grec în treburile Bisericii Ortodoxe româneşti.Pentru această luptă dârză dusă pentru Biserică şi neam este înlăturat din scaun în februarie 1829, de autorităţile ruse şi trimis în exil la Chişinău. După încheierea păcii dintre ruşi şi turci la Adrianopol este acceptată în ianuarie 1832 reîntoarcerea lui în ţară. Începutul de an 1833 îl găseşte pe mitropolitul Grigorie la Buzău sub presiunea demisiei impusă de regimul ţarist de la Bucureşti. Iată ce le răspunde prigonitorilor: „ Dumnezeu mi-a dat suflet şi eparhie şi când îmi va ieşi sufletul, atunci voi lăsa eparhia, pentru că acestea sunt lucruri care privesc mântuirea sufletelor ” ( Patericul românesc, p. 353 ). În aprilie acelaşi an i se aprobă aşezarea la Mănăstirea Căldăruşani, revenind în scaun la 22 august 1833. Pe toată perioada surghiunului treburile mitropoliei au fost conduse de Neofit al Râmnicului.În aceste vremuri tulburi şi pline de incertitudine la 4 iunie 1833 se începe construirea Bisericii din Malu, care va fi sfinţită la 30 ianuarie 1837 în vremea Mitropolitului Neofit, succesorul Sfântului Grigorie Dascălul trecut la cele veşnice în data de 22 iunie 1834. „ Numai atât voiesc să trăiesc, cât să ajutorez pravoslaviei şi neamului şi fraţilor, ca să poată cu înlesnire, prin învăţăturile sfinţilor să dobândească bunătăţile cele veşnice” scria în testamentul său literar lăsat în prefaţa traducerii lucrării Împărţirea grâului a Sfântului Ioan Hrisostom.
